duminică, 28 mai 2017

Pomi, izvoare, suflete..

         Nenumărate au fost clipele când credeam că toată umanitatea a fost compromisă.. infectată de egoism și superficialitate.

         Mi-a fost scris parcă să întâlnesc oameni ce mi-au adus uimirea în inimă, oameni de o frumusețe lăuntrică ce nu poate decât să te fascineze


         Oameni.. ale căror suflete par a fi o livadă de pomi roditori, iar ici-colo fântâni.. adânci și pline cu apă proaspătă, numai bună sa potolească setea celor obosiți și însetați.

         Nu-mi venea a crede ochilor mărimea și mulțimea lucrurilor frumoase ce iși găseau locul acolo, în sufletul unui singur om.



Nu poți să nu fi impresionat de acele fântâni cu o apă atât de limpede, atât de curată.


Suflete mari...

Suflete mici..


         Atent, am căutat aceste lucruri în mulți.. fără nici o șansă.
Pomii erau fără rod, uscați și cu crengile rupte și lăsate jos la rădăcină, fântânile erau fără apă, pline de pietre și alte lucruri nefolositoare binelui, noroi în cel mai fericit caz.. nicidecum apă.


         Cum poate fi posibil așa ceva m-am întrebat, și ridicând privirea am zărit un batrânel, cărunt, si parcă prea sigur pe el știind anii ce îi biruise.

În urmă cu mulți ani, spuse el, locul acesta era minunat, livada era îngrijită, roditoare, fântânile erau curate..”

Năucit l-am întrerupt.. nu reușeam să înțeleg cum si de ce s-a ajuns in acea stare.


         Privind crengile rupte și uscate ce erau aruncate lângă rădăcină am înțeles că au fost rupte din cauza fructelor ce le purtau.. an de an trecători preocupați doar de poftele și dorințele lor egoiste care se vor satisfăcute cu orice preț și în cel mai scurt timp au rupt si au prădat cu nesaț.

         An dupa an a fost la fel.. pomul rodea tot mai mult și tot mai frumos, iar trecătorii tot mai grabiți și flămânzi,  până într-o zi, când obosit de acest freamăt nesfânt al unei lumi parcă sedusă de ignoranță a salutat ultimul apus, și apoi s-a odihnit.

Dar fântânile?

         Într-o zi am obosit să le mai curăț, răspunse omul, iar trecătorii zi de zi aruncau câte o piatră ce trebuia dată uitării, de care doreau să scape.. pe care sa nu o mai vada niciodată.. 
         așa a devenit tot mai greu de curățat și la urmă, apa ce în forma pârâiașului învinge stânci impresionante, a fost bătută la ea acasă iubind omul."
         
         Renunțând la tăria prin care fărâmă stânci, apa s-a dat pe sine omului luând forma vieții intr-un pahar.

Unul dintre acei trecători era chiar el, am ințeles..


         Căutăm gropi cât mai adânci în sufletele noastre, în care să aruncăm amintiri ce sperăm să le uităm, sau măcar să nu le mai întâlnim, să nu le mai retrăim.


Piatră cu piatră.. adunăm.. și devenim greoi și înceți în simțiri, fără viață, fără speranță.


La rădăcina pomului uscat se ivesc niște lăstari, cred ca viața îvinge în cele din urmă.


         Cu siguranță într-o zi și acel izvor de apă va găsi drumul spre lumină, printre pietre dacă trebuie, astfel spălându-le de toată murdăria adusă de frică și răutate, arătându-se învingător încă odată.


         Cum poate pomul iubi mai bine decât dându-și rodul la timp, an de an, tot mai bogat și tot mai frumos,

iar izvorul dându-ți apă pentru trup, apă pentru suflet.


         Unele pietre nu mai pot fi scoase, dar pot fi spălate de apa ce se grabește spre oameni.


Fii ceea ce ai fost creat să fi,

          nu ceea ce trecătorii au sperat sa devii.

luni, 15 mai 2017

Cioburi.. de valoare

       Cioburi.. ruine..

      Asta vedem privind la destinele ce parcă s-au lovit de un zid prea gros.. prea înalt  și s-au spart.


      S-au spart în mii de cioburi.. atât de tare încât parcă avem certitudinea că niciodată nu vor mai fi aduse împreună.


      Cuprinși de nostalgia formei avute într-un ieri prea îndepărtat, visăm.. visăm la ceea ce am fi putut realiza, visăm la zborul spre un înalt neatins.


Se frâng și visele lovindu-se de același zid prea gros și prea înalt.


      Locuim între dărâmătri și totuși îi spunem acasă, tinem cioburi în mână și asteptăm sa fie umplute cu apă proaspătă într-o zi.. doar sunt ruinile noastre, sunt cioburile noastre..


      Mulțumindu-te să locuiești între dărâmaturile unei vieți fără viziune, vei uita ca poți să visezi, vei uita că poți și trebuie să te desprinzi de glie, vei uita cine ești și pentru ce ai fost creat.



Ruinile.. au fost cândva o casă..

      
Valoarea cioburilor nu stă în ceea au fost ieri, ci în ceea ce tu faci azi cu ele..


Începe să aduni.

Meditatia zilei

Pentru că de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar și păcătos, Se va rușina și Fiul Omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinții îngeri.
Marcu 8.38


Răsplătit din plin

        Înainte cu mulți ani, un domn din Franța ședea pe o bancă la marginea unui lac și admira creația minunată a lui Dumnezeu. Era slăbit și deformat trupește, dar sufletul lui, care nu se putea vedea, era nobil și primea tot ce este frumos și bun.

       Câțiva turiști tineri au trecut pe lângă el și au vorbit de rău în obrăznicia lor ușuratică de domnul străin cu înfățișarea lui care nu atrăgea atenția. Printre turiști se afla un tânăr, care i-a mustrat pe însoțitorii săi cu cuvinte serioase.

       Străinului i-a făcut bine gândirea tânărului.
     
       S-a iscat o discuție între cei doi, și din discuție mai târziu un schimb de scrisori activ, pe o perioadă de câțiva ani. Și când domnul a murit în Orleans, instanța i-a comunicat tânărului, care devenise între timp predicator și tată, că este singurul moștenitor al unui castel și al multor averi.

   
        Aceasta a fost urmarea și răsplata slăvită a intervenției tânărului pentru un străin necunoscut, nebăgat în seamă.

       Știi că cel mai mare străin în această lume a fost Isus Hristos, Domnul slavei? Și El a fost aici cel mai disprețuit; și El este tot așa și astăzi într-o anumită privință.
     
Spune, porți ocara Lui și intervii pentru El în acest timp și în această lume rea?



sursa: http://www.gbv.ro

luni, 8 mai 2017

Rod bogat


Un vânzator de literatura crestina a vândut într-un sat polonez o Biblie. Dupa ce trecu din nou pe acolo dupa trei ani, trai bucuria sa gaseasca nu mai putin de doua sute de persoane, care doar prin citirea acestei Biblii au gasit în Isus pe Mântuitorul lor. Pentru ca aveau la dispozitie un singur exemplar al acestei carti pretioase, au ajuns la ideea sa îndeparteze cotorul si sa împarta în mai multe bucati aceasta Biblie care sa circule între ei, pentru ca toti sa poata profita de ea. Multe pagini au fost copiate, altii le-au învtat pe de rost. Vânzatorul care nu stia nimic de aceasta, le-a propus locuitorilor satului sa se adune pentru a le citi câteva versete deosebit de importante. Spre marea lui surprindere, începura unul dupa altul sa recite capitole întregi pe care le învatasera ! Se simtea cât de pretios le era Cuvântul lui Dumnezeu.
 Avem si noi aceasta foame si aceasta sete dupa Cuvântul lui Dumnezeu?
 (Psalm 119.11, 57, 103, 105, 160, 162).
Noi care nu avem probleme sa ne procuram o Biblie, care posedam poate mai mult decât un exemplar, o citim cu tot atâta râvna ? Îi dam crezare? O pretuim, o apreciem si o punem la inima ?

Mesagerul crestin

duminică, 7 mai 2017

Parfum de ploaie

      Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului..
Ne amintim atât de bine că suntem țărână, și uităm că țărâna aceasta a fost modelată să poarte chipul Lui, nu urmele furtunilor ce le întâlnim în cale.


       Pozăm în oameni smeriți proclamând o veșnică nevrednicie, o veșnică neputința, suntem păcătoși, recunoaștem și chiar ne mândrim.. cât de smeriți suntem recunoscând..


       Stăm cu ochii ațintiți spre lucrurile ce demult trebuiau lăsate in urmă, si ținem de aceea fațadă.. de nereproșat, și totuși fără viață, fără bucurie, fără victorie.


       Când îți întorci privirile spre EL te luminezi te bucurie.. ce simplă e soluția la toate privirile fără speranță, fără scop.

      Când îți întorci privirile spre El..    vezi ca există o altă proclamație, diferită de aceea a înfrângerii, o proclamație a ceea ce suntem prin El - copii restaurați în imaginea Lui, perfecți în ochii Tatălui, și acest fapt este atât de adevărat pe cât este de adevărat ca Hristos a înviat.

Altfel totul este zadarnic.


      Domnul nostru a fost dat la moarte, le spunea apostolul Pavel romanilor, din pricina fărădelegilor noastre, și a înviat, din pricină ca am fost socotiți drepți.

Învierea a fost condiționată de justificarea aleșilor Lui.

      Iata de ce, dacă n-a înviat Hristos, credința noastră este zadarnică.   Speranța noastră dispare.

Domnul este viu, si așa ramâne!

      Poți fi doar un creștin facut perfect la cruce, care știe acest lucru, și feluritele încercari nu-i pot sterge zâmbetul cu parfum de cer,

sau, un creștin “smerit” dar nesigur, cu un Hristos mort, fără bucurie fără speranță..


Cel smerit, deschide ochii și îl vede pe Christos, suficiența Lui, bunătatea Lui, dar nicidecum pe sine.

sâmbătă, 6 mai 2017

Învață-mă s-ascult Cuvântul,


Povățuiește-mă în adevărul Tău și învață-mă …
Psalmul 25.5
Învață-mă s-ascult Cuvântul,
Stăpânul meu preabun,
chiar de s-ar despica pământul
și furios ar bate vântul,
învață-mă s-ascult Cuvântul
și lui să mă supun.

Învață-mă să fiu statornic,
în rânduiala Ta,
fă-mi sufletul mereu mai dornic,
în ascultare tot mai spornic,
învață-mă să fiu statornic
și să rămân așa.

Învață-mă lucrarea-Ți toată
și-ntreg să fiu în ea,
dă-mi o cunoaștere curată,
de rătăcire dezlegată,
învață-mă lucrarea-Ți toată,
să nu-mi fac voia mea.

Învață-mă deplin iubirea,
păzește-mă de rău,
să-mi înnoiești prin ea simțirea,
spre Tine să-mi îndrept privirea,
învață-mă deplin iubirea
și Adevărul Tău.

Tu toate să mă-nveți pe mine,
Stăpânul meu ceresc,
căci numai învățat de Tine,
pricep ce-i rău și ce e bine,
pricep Scripturile divine
și știu cum să trăiesc.

Sămânţa Bună

Ocazia cea mai bună

Un credincios a dat unui om o broșură. Acesta a refuzat-o cu cuvintele:
- “Nu sunt credincios – și încă trăiesc!”.
Atunci, credinciosul i-a spus:
- “Desigur, văd lucrul acesta. Dar sunteți obligat să folosiți un cuvințel care are multe să spună”.
- “Eu, obligat?”, protestă omul.
- “Sigur, căci spuneți: Și încă trăiesc. Sunteți obligat să spuneți acest «încă», pentru că știți că, indiferent că sunteți credincios sau nu, trebuie să muriți. Sunteți de părere că sunteți un om liber, dar de fapt nu sunteți!”
Apoi, credinciosul continuă să-i spună acelui om despre Domnul Isus, care a devenit Om, pentru a muri și apoi a învia din morți, pentru ca El “să izbăvească pe toți aceia care, prin frica morții, erau supuși robiei toată viața lor”.
Omul l-a întrerupt cu un gest apărător:
- “Nu permit, ca să-mi inspirați teamă. Când va fi odată așa de departe, voi muri de bunăvoie, în zilele de astăzi este posibil aceasta fără dureri!”.
- “Aveți dreptate și nu. Să mori este posibil în zilele noastre fără dureri corporale. Dar când veți coborî undeva, va trebui să urcați în același timp altundeva. Domnul Isus Însuși a spus, că oameni ca dumneavoastră își vor deschide ochii sufletului lor în locul de chin!”
-“Timpul este cel mai bun sfătuitor”, a spus omul și a vrut să plece.
-“Stați”, strigă celălalt, “și aici faceți iarăși o greșeală mare. De partea cealaltă este totul definitiv și veșnic. Atunci nu se mai poate schimba nimic!”.

(Sursa: SĂMÂNȚA BUNĂ / http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna)

vineri, 5 mai 2017

Prieteni și vise

      Am visat odata ca sunt condamnat la moarte, dar nu aceasta era dezamagirea mea, dezamagirea mea era ca nimeni nu se inghesuia sa-mi vina in ajutor, desi nu era aglomerat.
    
       Biblia este o carte foarte onesta, spunea cineva, nu incearca sa ne prezinte niste actori bine retusati care sa dea bine pe ecrane.
       
       Cand Isus se pregatea sa mearga la Betania, sa isi trezeasca din somn prietenul, pe Lazar,  ii vedem pe ucenicii Lui incurajandu-L sa nu..  este prea periculos, te vor ucide..
       Doar unul dintre ei, Toma, stiu.. dar e el, Toma, cel care dorea mai bine sa moara decat sa fie despartit de Isus: "sa mergem si noi sa murim cu El",   si spre deosebire de Simon,  Toma vorbea serios.

      Ce zi.. cand Isus a stat in fata mormantului si pentru Lazar a avut un singur cuvant: vino! 
       Un prieten, asta face, intinde mana pana in cel mai adanc loc, si isi scoate prietenul afara de acolo.

      A fost un punct de  cotitura pentru Lazar, care a  invatat ca nimic, nici chiar moartea nu ne poate desparti de dragostea Lui.

      Dar nu  doar el a avut de invatat in acea zi, si Marta, a trebuit sa isi inchida ochii cu care vazuse pana atunci, si sa priveasca prin ochii credintei apoi, prin ochii Lui. E nevoie de alti ochi pentru a vedea gloria Lui.

       Nici Maria, sora ei, nu a ramas fara un raspuns: "daca ai fi fost aici, nu ar fi murit.." ceva stia ea..
       Stii.. Maria, ceasul tau numara ore, minute, secunde, si nicidecum timpul Lui Dumnezeu. Prea tarziu nu exista pentru El, crede numai.  

       Apusul minunat al soarelui nu inseamna "s-a sfarsit", ce mai degraba "ne vedem maine dimineata".

       Toma.. e bine ca  vrei sa fii aproape de Isus cu orice pret, dar,  nu inteleg cum de tot ceea ce poti sa vezi e moarte.. iar in fata ta sta insasi Viata..

      Ceilalti au privit.. cu aceeasi ochi ca si noi.. nu erau super eroi niciunul, doar Unul.
      Unii au vazut ca in dragoste nu este frica, si au pornit pe acest drum, altii, vazand ca se intampla lucruri despre care nimeni nu i-a invatat inca, au simtit ca restaurarea ordinii atarna de ei; rabdare, va fi si pentru voi liniste, este un loc unde nimeni nu te mai deranjeaza cu o viata  vibranta, mormant, moarte se numeste acel loc.
       De pe acum vedem pentru ce  se pregateste fiecare.

      Cand stai fata in fata cu Adevarul, fie te va frange , fie te  va impietri.

      Oameni simpli.. cu neajunsuri, asta creioneaza Biblia sub ochii nostri, si totusi dintre ei, unii au scos mainile din buzunare, s-au ridicat si au dat o alta fata lumii. 
      

Macar o data câstigator

Cristian era altfel decât colegii săi de clasă . El se culca devreme, iar dimineaţa se trezea cu o oră mai repede decât ceilalţi. Pentru ce? Pentru a fugi câţiva kilometri prin pădure. Alcoolul şi ţigările nu reprezentau nimic pentru el. Şi la alte lucruri renunţa de bună voie. Cristian era alergător de performanţă . El avea un obiectiv în faţa ochilor. El dorea să devină tot mai bun, ca să câştige la concursuri şi poate măcar o dată să obţină un mare titlu onorific. Sportul era „viaţa sa”. Toate se aliniau acestuia: hrana, programul, obişnuinţele.
Toate acestea le fac oamenii pentru o medalie trecătoare sau pentru o clipă de victorie, care trece repede şi se uită . Pe lângă toate acestea, ei nu ştiu dacă întradevăr vor obţine vreodată această victorie. Priviţi ce le scrie apostolul Pavel creştinilor din Corint şi comparaţi aceasta cu viaţa voastră de creştini! Cum se desfăşoară o zi de-a voastră şi care sunt obişnuinţele voastre? Sunteţi atenţi la hrana sănătoasă sau înghiţiţi orice murdărie, pe care o oferă mijloacele mass-media ochilor ş i urechilor voastre?
Şi creştinii au un obiectiv, un premiu pe care Domnul Isus Hristos vrea să li-l dea. Ş i acest premiu este cu mult mai valoros decât o victorie în sport; acest premiu este netrecător.

Mesagerul pãcii

joi, 4 mai 2017

Privirea..

     Treizeci de arginti – mult.. putin.. am fi tentati sa credem ca acesta a fost pretul pentru care omul Isus a fost vandut. Cei ce-L urmau atunci aveau ei insisi un pret de platit, cel al renuntarii la sine, oare cat a fost acest pret pentru Simon, e mai mare acest pret Simon de treizeci de arginti?

     Cat ai fi fost gata sa platesti Simon pentru a nu trece prin experienta negari legaturii ce o aveai cu Isus? Cat ai fi fost gata sa platesti pentru a nu trece prin acea zdrobire sufleteasca? Cat ai fi fost gata sa platesti pentru a nu fi nevoit sa stai rusinat, un tradator, in fata Iubirii, recunoscand in inima ta ca ai fost josnic, tradand nu doar pe Isus ca Domn, dar tradandu-L ca si prieten, si toate acestea.. in fata unei slugi..


     Treizeci de arginti e un pret mic, fata de cat ar fi dat apoi Petru pentru a nu trece prin acea situatie apasatoare, pentru a nu fi nevoit sa vada privirea unui prieten tradat, rusine, vinovatie apasare, regret.

     Dar, atunci.. cum de unul dintre cei ce se odihneau la umbra Celui Atotputernic I-a socotit valoarea in argint? Sa fie oare numai atat? Impreuna cu omul Isus,  Iuda si-a vandut si Mantuitorul, si-a vandut si relatia personala cu Dumnezeu, si-a vandut destinul ce il avea in Christos, mostenirea.. si-a vandut de fapt intreaga lui existenta, intreaga lui viata, nu pe Domnul, caci pe Domnul il pierduse demult pe drum.
 
      Treizeci de arginti era valoarea lui Iuda, nu a Lui Christos, Mielul Lui Dumnezeu, El nu are pret decat pentru cei ce nu-L cunosc cu adevarat, dar el.. el nu avea de unde sa stie lucrul acesta, el.. el nu intalnise privirea Lui Isus ca si Petru, exact in momentul in care a vazut cat de josnice pot fi pornirile inimii unui om, mai exact, a lui insusi, si mai exact, a mea, poate si a ta..

     Unul L-a vandut pe Domnul, s-a vandut si pe el, pentru un pret in argint..

     Altul ar fi dat poate greutatea sa in aur, pentru a nu-i zdrobi inima Lui Isus, prin acea tradare, nu poti sti pretul pana nu stai tu insuti rusinat de faptele tale, si vezi ca tradarea raneste inima Lui, si totusi privirea.. ce o fi fost in acea privire? Ura, manie, sete de razbunare? Nuuuuu! Acestea nu ar fi atins niciodata inima unui om in modul in care a fost atins Simon. O lacrima a vazut Simon, - “ma doare gestul tau Simon”! - si dragoste, ce combinatie!


     Tu cum reactionezi la tradare? In ciuda durerii ce iti loveste inima, mai gasesti puterea sa iubesti?

     Ai fost vandut, sau ai vandut tu insuti.. pe treizeci de arginti; arginti ai orgoliului personal, arginti ai maniei, arginti ai fricii, ai falsei tale linisti sufletesti.

     Ai vandut? Acum ai argintul in mana si poti merge linistit sa-ti traiesti viata, argintul iti va ajunge o vreme de acum, apoi se va termina si vei fi pierdut totul. Chiar daca vei incerca, ca si Mica sa-ti umpli casa de idoli cu pretul argintului, crezand ca te asculta Tatal Luminii cand tu te pleci in fata lor,  vei fi pierdut totul deja.. degeaba mai aduce acum Samuel jertfa impreuna cu tine Saul,ca sa-ti acoperi neascultarea, in fata poporului ramai neprihanit, dar pe Domnul l-ai pierdut deja, demult.

     Ai fost vandut? - ai harul sa fii partas suferintelor Mielului Lui Dumnezeu, lucru ce te face si mostenitor al bogatiei harului Sau.


     Dar, privirea.. trebuie s-o intalnesti, trebuie sa cazi in fata Lui plangand, trebuie sa vezi ca tradarea ta doare, trebuie sa te simti rusinat de bunatatea Lui nemasurata, odata, si apoi nu vei mai fi rusinat niciodata, nu, nicicand nu-ti va mai fi rusine de Isus, niciodata nu vei mai dorii sa ascunzi ca El este prietenul tau, si tu al Lui, nu te vei mai ascunde dupa nici o perdea, ce, te vei arata tu insuti la lumina, si vei fi vazut; niciodata nu vei mai putea fi prizonier nici macar in inchisoare, chiar si de acolo asemeni lui Pavel si Sila, tu vei evada in Cer printre gratii aducand plin de bucurie lauda Mielului impreuna cu sfintii.

     Aceasta este Viata in Libertate, ce nu poate fi ingradita de nimic, nici bucuria nici pacea, nici dragostea nici bunatatea.. dar nu poti cunoaste bucuria laudei in incercare pana nu ai intalnit Privirea..
Atunci, tu, si toate ambitiile tale vei inceta sa existi, si va exista El  prin tine.

     Lumnea ramane uimita vazand ce poate face El in si printr-un  om, dat Lui.

Cactusul


Din toata creatia lui Dumnezeu avem de invatat, toate ne vorbesc despre El si ne dau pilde de urmat.
Cactusul este plin de tepi si la prima vedere am crede ca nu prea avem ce invata de la el. Ia sa vedem 😉

Un cactus are nevoie de foarte mult soare şi de foarte multă căldură .
Ioan 1.4, 5, 9 ş i 8.12; 1 Ioan 1.7 ş i 4.16: Stai în lumina şi dragostea lui Dumnezeu! Vorbeşte cu El despre planurile, problemele tale, despre prietenii tăi şi despre tot ce te preocupă!

Cactusul are nevoie de apă .
Ioan 4.14 ş i Efeseni 5.26: Citeşte cât de mult şi cât de des posibil Biblia! Citind-o, Domnul Isus va deveni pentru tine tot mai preţios. Ea îţi va cerceta viaţa şi va descoperi lucrurile, care împiedică legătura cu Domnul tău.

Cactusul poate acumula foarte bine apa.
 Eclesiastul 12.1: Foloseşte timpul când eşti încă tânăr şi ai mult timp liber pentru a acumula pentru vremuri de „secetă “!

Cactusul are ţepi.
1 Tesaloniceni 5.22: Păstreaz ă distanţă faţă de lucrurile care pot aduce pagube vieţii tale cu Domnul Isus! Roagă-L pe Domnul Isus să te păzească , dar fii ş i tu gata să te la şi păzit de El!

Cactusul înfloreşte foarte frumos şi are fructe.
 Ioan 15.5, 8 ş i Galateni 5.22: Dacă trăieşti în părtăşie cu Domnul Isus, Dumnezeu îţi va face viaţa roditoare. El Se va bucura foarte mult de tine, te va face fericit şi o binecuvântare pentru ceilalţi. El Se va îngriji ca prin viaţa ta alţii să dorească să -L cunoască pe Dumnezeu.

Mesagerul Pacii

luni, 1 mai 2017

E de ajuns?

      "..Au trait fericiti pana la adanci batraneti."
Acestea sunt de obicei ultimele cuvinte intr-un basm, lasand parca loc imaginatie noastre sa vada ce a urmat - de obicei ne imaginam o viata perfecta si un cer vesnic senin.
      
      In viata pamantenilor insa ramanem uimiti de multitudinea nuantelor pe care problemele le pot lua.
      Cei ce asteptam sa traim ca si crestini un basm, suntem primi la care ne cade cerul in cap, mai rau de atat fiind doar cei ce asteapta sa pluteasca  de pe un norisor pe altul,  iar altul nu mai e.

      Viata se comporta ca si un ceas desteptator, ne intrerupe somnul si visele; cateodata inteleg de ce multi refuza sa se trezeasca. Alti refuza sa traiasca in lumea oamenilor mari pentru ca aici totul e lipsit de culoare, totul in afara de ambalaje.

      A fi un bun crestin presupune a spune si altora despre aceasta viata, si vrand sa dovedim cat de buni crestini suntem, luam evanghelia si o punem intr-un ambalaj viu colorat, stralucitor, iar pretul... pretul e mic, ieftin..
       Inducem in eroare cu buna stiinta, transformand Evanghelia Pacii intr-un fel de "cal troian", un dar primit de la zei.. un dar pe care apoi il platim scump insa.
      
      Cumparam o evanghelie vanduta ieftin, si asta ne face orbi la maretia si valoarea ei reala, ne simtim saraci, nefericiti si mizerabili  chiar  avand lucrul cel mai scump..
      Cumparam o evanghelie incompleta, una care sa satisfaca foamea noastra de a sti, sau de a simti, sau de a face, si desi ea ne provoaca sa-i raspundem cu tot ce suntem, cu fiecare celula , devenim selectivi, nu dorim sa ne schimbam  prea mult perspectiva .
      Cumparam o evanghelie-basm, si o vreme ne simtim alintati si  consolati, ceea ce ne da o stare de multumire. Ce altceva ti-ai putea dori?
      
      Pe cat de multumit si linistit poti fi o vreme, pe atat de sigur  sa fi ca vine o zi in care  vei intalni  circumstante care nu te vor alinta, iar tu nu ai invatat niciodata  despre asa ceva.
     
     Pe cat de multumit  esti de cunostintele tale despre adevar, despre Evanghelia ce deseori ai aparat-o, pe atat de sigur sa fi ca intr-o zi nu iti va folosi la nimic, una e sa dezbati adevarul si alta e sa umbli in lumina lui, una e sa fi interesat de viata noua si alta e sa fi patruns de ea.

      Iti mai amintesti ziua cand ai decis sa adopti crestinismul? acest dar..?  Nu mica ti-a fost uimirea cand ai vazut ca incepe sa semene tot mai mult cu acel dar troian.. care avea darul... mortii in el.
     Nu poti adopta crestinismul, el te adopta pe tine.

      A vedea adevarul, complet,  inseamna sa fii miscat de el si sa-l iubesti; apoi il vei simti, si din acel moment singura ta dorinta va fi sa il traiesti.
Evanghelia este adevar, un adevar complet.
      Un adevar al mintii, un adevar al inimii, un adevar ce poate fi trait.
 Chiar daca  pare, nu e un basm, e doar adevarul  de fiecare zi pentru cei ce au fost  infiati de Adevar.

      Cine a spus ca problemele pot poruncii bucuriei sa plece din inima ta?
Poate ca "au trait fericiti" nu e un basm pentru cei ce suntem straini aici, pentru cei ce ne bucuram chiar si in necazurile noastre stiind ca acolo dobandim rabdarea, care imbratiseaza biruinta, iar biruinta aduce speranta, dar speranta aceasta nu inseala.
       Christos in noi, nadejdea slavei.
     

Fii om

       Fiecare om are luptele lui, privim în jur și nu înțelegem de ce oamenii de la care avem așteptări nu par a creșt...