Răscumpărat

      “.. Mai înainte  eram un hulitor, un prigonitor, și batjocoritor .. dar am căpătat  îndurare .”

      Lui Isus nu I-a fost rușine de trecutul lui Pavel, nici nu I-a fost frică  de ziua în  care ar putea să se întoarcă  la vechea viață, nici nu I-a spus să  stea cuminte, să-și  plângă  păcatele  cât v-a trăi  și  să  fie mulțumit  așa că a fost salvat. Nu, deși realitatea  este că auzim aceste cuvinte.

Isus dă o inimă  nouă, o viață  nouă, o identitate nouă, un destin nou.

      Mereu întâlnim  oameni-creștini  aflați  în  impas, neștiind  ce să  mai creadă, cine sunt și  unde se duc;   oameni pe fețele  cărora  citești  lipsa a ceva..

Unii ne întrebăm ce fel de creștini  suntem, sau dacă  suntem de fapt și  asta pentru că  avem zile ca și  mâncarea  fără  sare..

      Deși  ar vrea, Diavolul nu poate să ne smulgă  din Mâna Lui, dar bineînțeles  că își folosește  toate instrumentele ca să ne fure bucuria, liniștea  și  încrederea.

Cel mai adesea nici măcar  nu trebuie să  se ostenească tare, ajunge să îți amintească  cine ai fost, ce ai făcut  sau ce ai spus, iar bucuria și  starea de bine se fac nevăzute  cât ai clipi.

      Știi  că  ai fost iertat de păcatele tale pentrucă  Isus a plătit  la cruce prețul  pentru ele, dar totuși, există  Acel lucru, unul singur poate, unul singur, ce îți vine în minte mereu și mereu, unul.. prea mare, prea greu pentru a fi iertat, crezi tu. Rezultatul? Un duh mâhnit, nefericire, poate chiar descurajare totală.

Poate falimentul tău de a-ți  ține  promisiunile te-a adus exact în  aceeași  stare, făcându-te să  crezi că ești  dintr-o categorie de creștini de mâna a doua.

      Planul Diavolului este să  nu crezi Evanghelia, dar dacă  totuși ai crezut, măcar să  te țină  în condamnare, nefericit, neîndrăznind  să faci nimic în Numele Lui, ca apoi să te recomande drept imagine a ceea ce înseamnă  creștin. . o imagine nefericită.

      Fie că sunt gândurile  tale cele ce te fac să te vezi astfel, fie că sunt ale altor oameni, îți  amintesc întâi  de toate că Dumnezeu nu are copii de mâna  a doua, iar apoi privind Adevărul, Pavel spunea: “mulțumesc Lui Dumnezeu   ... că m-a întărit , ...m-a socotit vrednic de încredere, ...m-a pus în slujba Lui, chiar dacă .. ”

     Harul se arată  în  noi cu un scop: ca să  fim o imagine clară, pentru cei ce cred că viața  lor e dincolo de ceea ce îndurarea Lui poate cuprinde.

     Cu cât mai aproape de El stai, lumina îți  va arăta  mai clar întunericul  din inima ta, și asta nu te poate face decât să  spui: “sunt cel mai mare păcătos”, dar acest lucru trebuie să te conducă  la bucurie și  laudă, pentru că  ai fost iertat, nu la autocondamnare.

     Da, am facut multe greșeli, am fost în multe feluri, dar acum!.. aceste cuvinte apar peste tot în Evanghelie, așa că nu mai trăi în  trecut. Când  îți  vin în  minte gânduri  negre din trecut, amintește-ți două  cuvinte: "dar acum", acum ești o creație  nouă. 

       În realitate există  un singur păcat, păcatul  necredinței, toate celelalte denumiri le folosim pentru a ne vedea mai buni decât  alții.

      Esența  lucrurilor nu stă  în  ce ai făcut  și ce nu, ci în relația ta cu Dumnezeu.

Când  ai stat ultima dată de vorbă cu El să-i  povestești  despre bucuriile și visele tale? Problemele ți  le știe  bine de multă  vreme..

      Același  Har extraordinar mântuiește cel mai cumsecade om, și e nevoie de același  har pentru a mântui cel mai temut infractor, nimic în  plus, nimic în minus.

De aici înainte  totul ține  de credință: ce și pe cine crezi?

      Crezi că  poți  face anumite lucruri deoarece și altul a făcut? Orizontul tău  atunci se reduce la relația ta cu acel om.

      Când trăim prin relația noastră cu Tatăl, și înțelegem că asta și doar asta contează vom fi preocupați nu de un lucru sau altul ci de modul în  care deciziile noastre afectează relația noastră cu El.

      In fața Lui toate păcatele sunt la fel, toți copiii Lui sunt la fel. Necazul tău nu e ceea ce ai făcut sau ceea ce ai spus, necazul tău este necredința, nu crezi ceea ce Dumnezeu spune.

La cruce Isus nu a clasificat păcatele și  falimentele, ci a plătit pentru toate, și  toți cei ce cred să fie aduși la Viață împreună cu Christos.

      Ce a curățat Dumnezeu TU să  nu numești spurcat i s-a spus lui Petru, dar la fel de valabil rămâne și pentru noi, fie că  ne referim la noi înșine sau la cel de lângă noi. “..Lucrul acesta l-a facut odată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine Însuși.”

      “Sângele Lui ne curățește de orice păcat ”. Nici o clasificare, nici o limită. Rezultatul este că Dumnezeu ne vede perfecți. Suntem justificați, nu doar în  clipa când am crezut întâi, ci pentru totdeauna; am fost îmbrăcați în perfecțiunea  lui Christos!

      Tu, întreaga ta viață și  personalitate ești ascuns în  Christos, de aceea El nu îți  vede falimentele acum, ci El vede perfecțiunea lui Christos asupra ta, și dacă acesta nu e motiv de bucurie, altul mai bun eu nu știu.

      Daca am conștientiza unirea noastră cu El.. acum nu mai este povestea ta, e a Lui, nu mai e imaginea ta, e a Lui!

      Mai poți  să te vezi acum nefericit și de mâna a doua? Asta înseamnă un Isus de mâna a doua, iar așa ceva nu cunosc.

      În eșecurile din trecut nu poți să te vezi pe tine, poți să vezi în schimb Harul Lui, care este mult mai mare decât orice faliment.

“Am fost un hulitor..” DAR..

      “Nu sunt vrednic să propovăduiesc Evanghelia” nu am găsit nicaieri în scrierile lui Pavel, dar în schimb am găsit: “..am lucrat mai mult decât toți, totuși nu eu ci harul..”

      Ridică-te și înțelege adevărul, tot trecutul e șters, ești una cu Christos, păcatele ți-au fost șterse pentru totdeauna.

      Nu te mai poți împiedica în ieri. Nu mai căuta scuze pentru a nu face nimic.

Ești o fereastră spre cer..

      “Bucurați-vă totdeauna în Domnul!”