În luna iulie a anului 1891 se putea citi în Curierul de Hanovra și în ziarul din Koeln, următoarea relatare din Belgrad:„În satul Bistrița din Serbia a fost acum câteva zile o furtună puternică cu grindină , care a făcut multă pagubă pe câmp și în vii. În același timp erau adunați la birt mulți țărani, care vorbeau despre nenorocirea pe care a provocat-o furtuna; unii chiar blestemau – cum din păcate este obiceiul, pe sfinți și pe vrăjitoare; pe sfinți pentru că nu ocrotesc câmpurile și pe vrăjitoare pentru că aduc o asemene vreme. Cel mai rău blestema birtașul; el blestema pe Dumnezeu și striga: „Voi trage acum în Dumnezeul nostru și furtuna va înceta.” Apoi și-a luat flinta de pe perete și a ieșit afară , în fața ușii, pentru a trage în sus, spre cer.
Un țigan curios, care era și el acolo, a ieșit după birtaș și voia să vadă rezultatul acțiunii. Birtașul a ridicat pușca, înjurând sălbatic pe Dumnezeu. În aceeași clipă s-a iscat un fulger, coborând de-a lungul țevii de pușcă îndreptată în sus, spre cer; un bubuit înfricoșă tor de tunet i-a amețit pe toți cei prezenți, iar birtașul și țiganul curios de lângă el erau morți la pământ. Niciunul dintre ceilalți care erau prezenți nu a fost rănit.”
Deci cine a fost lovit? Dumnezeu sau hulitorul?
„Întâmplare” sau providen ț a lui Dumnezeu? – Dr. E. Doenges
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu