Cu siguranță că generația de azi nu știe nimic despre anii de criză 1816-1817, căci aproape toți care au îndurat și s-au zbătut în acele timpuri, nu mai sunt pe pământ. Dar nu ne poate strica să ne aducem uneori aminte de acele vremuri. Pe atunci, o baniță de grâu costa 40 de guldeni, ceea ce în banii noștri însemna 70 de mărci. Cum și-ar fi putut permite un sărac o astfel de sumă ? Pâinea săracilor era de cele mai multe ori făcută din făină de linte și scoarță de copac rasă , iar ca garnitură mâncau rădăcini de morcovi sălbatici cu urzici tocate. Ah, ce cu totul altfel trăiesc azi chiar și cei mai săraci și cât de puițnă recunoștință culege Tatăl din cer!
În vremea aceea trăia o femeie săracă în M., ținutul U., care „nu avea nici făină în oală , nici untdelemn în urcior”, care de mai multe zile nu mai avea nicio gură de pâine în casă ; sărăcia ei ajunsese la culme. Atunci a căzut în genunchi în cămăruța ei și a stăruit pe lângă Acela care hrăneș te corbii. În timp ce stătea în genunchi, i-a venit ideea să vadă de cartofii din „cuiburi”. Era încă primăvară și cartofii abia fuseseră sădiți. Totu și, a simțit nevoia să-și ia sapa. Cartofii erau abia cât o nucă . Totuși, la prima lovitură de sapă a ieșit la iveală un bumb, despre care ea a crezut că este de alamă . Dar pentru că era ciudat de greu, ea a dus presupusul bumb de alamă la farmacistul de atunci, W. din M. Acesta i-a explica t că este o veche monedă romană , un așa- numita „cheița curcubeului” și i-a plătit 15 guldeni pentru el. Acum femeia a fost ajutată. Banii aceștia erau de ajuns pân ă la recoltă .
– O întâmplare asemănătoare a trăit o văduvă din Roth, în 1852. Singura ei vacă , cea care o hrănea, trebuia vândută a doua zi, pentru că era amanetată unui iudeu. În necazul ei, femeia s-a dus în odaia ei ș i s-a rugat Celui ce ajută cu adevărat. În timp ce sta încă pe genunchi, anăvălit în casă fiul ei de zece ani și a adus o monedă pe care a găsit-o în grădină , sub un păr, pe un mușuroi de cârtiță . Cârtița a adus-o la lumină . Văduva s-a dus și a mai căutat; și a mai găsit încă zece asemenea monede de aur, care, cu siguranță că au fost îngropate acolo în timpul războiului de 30 de ani.
„Întâmplare” sau providența lui Dumnezeu? – Dr. E. Doenges
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu