A
înviat!
Fără
a fi în stare să dea multe explicații, cam asta au strigat femeile
ce au găsit mormântul gol, în răsăritul soarelui, un alt Soare
mai luminos se ridicase în acea dimineață.
Uitarea
și orbirea noastra a pus în uimire îngerul care nu reușea să
priceapă cum femeile atunci, și noi azi Îl căutăm între morți,
între lucruri moarte, în locuri întunecoase, când El este
Învierea și Viața, Lumina lumii.. când El însuși ne caută pe
noi..
Un
om a murit pentru păcatele noastre, adăugăm câteva tradiții
păgâne colorate frumos, și uite ce sărbatoare frumoasă iese,
păcat că uităm ușor prima noastră nevoie:
Să
Îl cunoaștem pe El, un Dumnezeu plin de har, după cum spunea și
M. Luther, plin, nu aproape plin!
Nicidecum
nu am de gând să îți fur vre-o lacrimă, nu sunt un terorist
emotional - stiu ca se poarta aceste discursuri lacrimogene prin care
se crează un sentiment de îndatorare față de actul jertfei lui
Isus în locul nostru, sa te simți dator măcar cât să ridici o
mână, sau să fii mai bun.. o zi măcar.. - mai degraba vreau să
privim împreună la Lumina Adevărului.
Dator
ai fost.. El a venit să te facă liber, liber de costul
mediocrității în care îți place, liber de costul unei minți și
a unor ochi ce privesc numai spre glie.
Ai
aștepta poate să îți cer să faci ceva diferit acum, că e sarbatoare..
nu,
nu...
nu este vorba de tine.
Îți
mai amintești vechea povestioară, cum Adam și a lui frumoasă Eva
nu au ascultat de Dumnezeu, mai mult, au ascultat de Diavolul..
Șarpele cel vechi, iar apoi s-au ascuns, și Dumnezeu îi aștepta
să se apropie de El și să Îi ceară iertare..?
Eu
nu îmi amintesc.. îmi amintesc însă că pe când ei se ascundeau,
Dumnezeu a coborât la ei în grădină atunci, i-a căutat, i-a chemat pe nume, și i-a îmbrăcat dar mai mult le-a pus speranța
în inimă.
Tot
El a venit personal, din nou, să caute și să salveze ce era
pierdut doua mii de ani in urma, tot El, caută și azi prin cei în
care El trăiește: Caută și Salvează.
Religiile
create de mințile mărunte ale oamenilor se vor opri la jumatatea
drumului lăsându-te strivit de roțile dințate ale unor mecanisme
defecte, poate chiar bolnave.. dar El, El.. Marele Creator.. El nu e
un Dumnezeu mărunt care se potrivește cu ideile mărunte ale
oamenilor, nu.. El este extraordinar, și asta trebuie să fii și
tu.
Un
lucru îmi place mult, Evanghelia este directă, adică oamenii nu
sunt lăsați în neclaritate, nici nu sunt abandonați la răscruci
de drumuri, sunt chiar mândru ca am fost chemat la acest Adevăr,
dintr-un creștin obișnuit care avea “dece-urile” lui, am fost
chemat la a fi extraordinar, și cum altfel poți fi când El
trăiește în tine?
Dar
mai întâi... un adevărat creștin e redus la tăcere.. da.. la
tăcere.
Omului
trebuie să i se inchidă gura, tot timpul el Îl critică pe
Dumnezeu, stabilește ce ar trebui și ce nu ar trebui să facă
Dumnezeu, de ce îngăduie Dumnezeu cutare și cutare lucru, omul
acesta este îmbracat în propria lui dreptate și caută argumente
ca să arate cât de valoroasă îi este aceasta haină.
În
Cer ținuta este obligatorie, se acceptă o singură haină –
dreptatea lui Isus, de care s-a dezbrăcat în fața crucii,
îmbrăcând haina peticită a dreptății noastre, sau.. să fim
sinceri.. haina zdrențuită și murdară a unor vieți zdrobite.
Ce
schimb divin!
Dumnezeu
însuși a creat o cale prin care noi sa fim salvați, împăcați
cu El și îmbrăcați în dreptatea Lui.
Nimeni
nu s-a rugat, nimeni nu a postit pentru asta, a fost în întregime
planul Lui, și știi ce.. nu, nu de milă... ci înainte de veșnicii
a alcătuit acest plan, ca prin Christos sa fim chemați pe nume,
chemați acasă. Nu ai ințeles?
El însuși spune asta, Fiul omului a
venit sa caute și să mântuiască ce era pierdut, ceea ce iubește.
Nu
tu.. El te caută, nu tu Îl cauți deși ți se pare uneori,
tu
ești cel care se ascunde, în spatele ofenselor, în spatele
traumelor, în spatele religiozității, în spatele mediocritătii..
tragic.. e ultimul lucru la care te cheamă – cu El minimul ce îl
poți atinge e extraordinar.
Asta
numesc eu veste bună! Și ce e mai bun e ca nu vine de la oameni, ci
de la Dumnezeu însuși.
Ești
creștin? Nu te superi atunci dacă măsurăm asta nu-i asa?
-
”Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu Toata inima ta, cu Tot
sufletul tău, cu Tot cugetul tău, și cu Toată puterea ta, Și să
iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”
Uite
un test la care a căzut orice om care a fost pus în fața lui.
Nu-ți
fie frică să dai jos haina de “creștin între creștini”,
nu-ți fie teamă să dai jos haina ce-ți acoperă picioarele
schiopătânde, și inima peticita; în fața crucii a fost lăsată
pentru tine o haina nouă, curată, perfectă, și cine o îmbracă
devine perfect în ochii Lui pentru totdeauna.
Haina
veche te-a încălzit destul, destul ai fost căldicel, “dar
acum!” ridică privirea, e pentru tine, haina perfectă, dreptatea
ce o dă Dumnezeu prin credință pentru toți și peste toți cei ce
cred în El, nu există altă cale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu