E de ajuns?

      "..Au trait fericiti pana la adanci batraneti."
Acestea sunt de obicei ultimele cuvinte intr-un basm, lasand parca loc imaginatie noastre sa vada ce a urmat - de obicei ne imaginam o viata perfecta si un cer vesnic senin.

      

      In viata pamantenilor insa ramanem uimiti de multitudinea nuantelor pe care problemele le pot lua.

      Cei ce asteptam sa traim ca si crestini un basm, suntem primi la care ne cade cerul in cap, mai rau de atat fiind doar cei ce asteapta sa pluteasca  de pe un norisor pe altul,  iar altul nu mai e.

      Viata se comporta ca si un ceas desteptator, ne intrerupe somnul si visele; cateodata inteleg de ce multi refuza sa se trezeasca. Alti refuza sa traiasca in lumea oamenilor mari pentru ca aici totul e lipsit de culoare, totul in afara de ambalaje.

      A fi un bun crestin presupune a spune si altora despre aceasta viata, si vrand sa dovedim cat de buni crestini suntem, luam evanghelia si o punem intr-un ambalaj viu colorat, stralucitor, iar pretul... pretul e mic, ieftin..

       Inducem in eroare cu buna stiinta, transformand Evanghelia Pacii intr-un fel de "cal troian", un dar primit de la zei.. un dar pe care apoi il platim scump insa.

      

      Cumparam o evanghelie vanduta ieftin, si asta ne face orbi la maretia si valoarea ei reala, ne simtim saraci, nefericiti si mizerabili  chiar  avand lucrul cel mai scump..

      Cumparam o evanghelie incompleta, una care sa satisfaca foamea noastra de a sti, sau de a simti, sau de a face, si desi ea ne provoaca sa-i raspundem cu tot ce suntem, cu fiecare celula , devenim selectivi, nu dorim sa ne schimbam  prea mult perspectiva .

      Cumparam o evanghelie-basm, si o vreme ne simtim alintati si  consolati, ceea ce ne da o stare de multumire. Ce altceva ti-ai putea dori?
      

      Pe cat de multumit si linistit poti fi o vreme, pe atat de sigur  sa fi ca vine o zi in care  vei intalni  circumstante care nu te vor alinta, iar tu nu ai invatat niciodata  despre asa ceva.

     

     Pe cat de multumit  esti de cunostintele tale despre adevar, despre Evanghelia ce deseori ai aparat-o, pe atat de sigur sa fi ca intr-o zi nu iti va folosi la nimic, una e sa dezbati adevarul si alta e sa umbli in lumina lui, una e sa fi interesat de viata noua si alta e sa fi patruns de ea.

      Iti mai amintesti ziua cand ai decis sa adopti crestinismul? acest dar..?  Nu mica ti-a fost uimirea cand ai vazut ca incepe sa semene tot mai mult cu acel dar troian.. care avea darul... mortii in el.

     Nu poti adopta crestinismul, el te adopta pe tine.

      A vedea adevarul, complet,  inseamna sa fii miscat de el si sa-l iubesti; apoi il vei simti, si din acel moment singura ta dorinta va fi sa il traiesti.

Evanghelia este adevar, un adevar complet.

      Un adevar al mintii, un adevar al inimii, un adevar ce poate fi trait.
 Chiar daca  pare, nu e un basm, e doar adevarul  de fiecare zi pentru cei ce au fost  infiati de Adevar.

      Cine a spus ca problemele pot poruncii bucuriei sa plece din inima ta?
Poate ca "au trait fericiti" nu e un basm pentru cei ce suntem straini aici, pentru cei ce ne bucuram chiar si in necazurile noastre stiind ca acolo dobandim rabdarea, care imbratiseaza biruinta, iar biruinta aduce speranta, dar speranta aceasta nu inseala.

       Christos in noi, nadejdea slavei.